Ne plictisim de tot ce altădată
Părea că ne-ar fi relaxat
Și redescoperim o lene cam ciudată
Și după ce ne întorceam din Vamă, astăzi, ce urma ?
A, da : iar cursuri, așa că ne putem noi încă bucura,
De carantina asta, până-n vară-n sesiune,
Hmmm… Pare cumva o întâlnire de tip mafiot,
Unde cu toții stau de vorbă, fără niciun zgomot,
Să pună oarecum la cale, un eventual complot ?
Vă dați voi seama,
Câte săruturi și îmbrățișări, sunt anulate,
De izolarea și carantina asta, poate?
În casa mea cochetă și sofisticată
De pe străduța ne-numerotată,
Unde pe ușă e pictat portret de fată,
De mâine, gata cu limitarea-n cerc și în pătrat,
Că legea lumii, s-a schimbat !
Noi ne vom limita doar în triunghi,
De mergi prin față, pe la Universitate,
Parcă ți-e teamă că vei deveni și tu, statuie, frate!
Că totu-n jur pare așa-mpietrit, ca într-un joc,
